La Usc di Ladins

Ti prim cin’-sies dejeneies dl Nuefcënt se lecòrden coche via per l’ena dan Pasca de Mei univa a pe ite per nosta valeda, tlaman te uni cësa, i capuzineri di cunvënc de Tluses, per nëus mëndres cunesciui coche i capuzineri dala varëtes.

I ova scumencià a jì a petlé, do che ala fin dl 1800 ova la gran eghes per plu iedesc (tl 1882–1885–1888 – 1893 y dantaldut ai 9 de agost dl 1921) zarà nce a Tluses cëses y puenc, dlutian la pertes plu basses, nsci che nce la dlieja y i cunvënc ntëurvia fova n bona pert sot’ega. Jënt ova perdù tan che dut si avëi y fova nce unida via.

L capuziner cun la berba longia
N se lecorda che l fova for n capuziner bele mpue’ su per i ani, cun na berba grija longia y spëssa y i ciavëi blanc, na cuta longia rossa, ciuleda strënt ntëur la vita da n curdon. Te chësc fova tacà ite n tel gran paternoster da de gran bostles rosses drët adalerch y n gran Crist, dut spintlova ju nchin jai jenodli. Ti cialan a ch’l gran paternoster me tumòvel debota ite che messan dì la curona uni sëira, me sperdove belau ajache minove che sce l paternoster fova tan lonch, ëssa nce dì la curona messù duré plu giut! Cie che dajova tl uedl fova si vester deschëuz tla sandales y de chësc se fajova de tel pitla mutans bën dassënn marueia, canche te nosc luesc fòvel pu mo for tan frëit, datrai gor monce la nëif. Y pona ti cialòven nce fit a ch’la capuza spiza longia che ti ruvova ju nchin a mez al spinel. L fova n furnimënt che ne fove nia useda a udëi, perchël restà nravisà tl lecort.

Cun la bona viertla de purté n bon pensier per la festa de Pasca de Mei, ti dajan nsci mo n majer valor y pëis religëus ai doi gran sandis, se nuzovi dl’ucajion per damandé na bonaman per tanc che vivova tla stënta y se durova fam.

La gran legrëza di mëndri
Per duc ch’i mëndri te nosta families da paur fova chëla na ena de legrëza, i ne aspitova l’ëura che chisc capuzineri ruvëssa n cësa. Cie savova pa ëi per ce fin che i univa!? Dantaldut la pitla mutans jiva pra funestra a cialé sce les i udova unian adalerch. N ne savova nia propi ciun di avisa che i univa y perchël stajòveles ert y ne ulova bën gordenó se arjumé chësc bel mumënt. Datrai se purtòvel pro che ch’sta mutans fova a scola y canche les univa a sparon a cësa ne ulòveles bën nia audì dal’oma che l capuziner fova bele stat. Cun l tëmp jagòven pona ce di che i passova te ciun luech y ridl, davia che i univa damproite, ruvan nscila plu o manco dala medema ëura tla cëses coche i ani dant.

La bela varëtes
Percie se ncunfertova pa tan ch’la mëndres? Dan che l capuziner se n jiva da porta ora tulòvel mo ora n pitl bostl plën de varëtes, sambën nia d’or. L fova bën mé de tel vieres sutiles de laton, perchël de culëur ghiel-cueciun-scur-ros, nia lizies, ma n fregul ntaiedes ite, ma pudëi lascé sbriscé ite na tel varëta tl dëit fova sambën zeche ora dl solit, ntlëuta. Perdrët tenìvel pa mo dut n sucrët n majer bostl cun scialdi plu de beles, de teles dal culëur d’arjënt da n uedl.
Dut l inviern se tripova ch’i capuzineri a fé ch’la varëtes, bën mé cun n tel fiertrat. »Prëibel,« ti dijova la paura, che ch’la mëndres ne se ëssa pu mei nfidà a giaurì bocia, »ne ëis’a nia ch’la bela varëtes, chësta pitles ëssa bën tan na gran legrëza cun na varëta che stiza mpue’!« Ma chëstes tulòvel mé ora sce la patrona ti ova dat truep, scenó fajòvel finta de nia y dajova pa tosc la benedescion. Sce l tulova ora de fuia ch’l bel bostl, pona se cufòvel danjù, giaurian su da mat bel plan l cuiertl; ch’la mëndres se spazova a cialé sëuraite, petan belau i cëves adum, ma zënza se nfidé a dì mauch, y a arziché bën gordenó. Cun gran reverënza y respet ciudlòveles cun de tei gran uedli mpue’ su al capuziner y pona inò te bostl, se mbincian de cuer medrë una na tel varëta da se mpresté via y ca.
Datrai dijova l capuziner: »Pitles, chirëven mé ora una prun!« Chël fova bën l plu che les pudova se mbincé. Les cialova y cialova, dutes fova pu tan beles, dutes che stizova, n ne savova propi nia ciuna se nfidé a pië ite; bela fova chëla dal uedl brum, mo plu bela la cuecena, la ghiela, mo deplù la orancena, … o ch’la viuleta … si uedli se dlutiva duta ch’la varëtes. Ce zeche de bel, ce legrëza a pudëi jì l di do a scola cun na tel varëta dal uedl, canche na cumpania ova povester mé la viera de laton tl dëit. E, chëstes fova la pitla gran legrëzes da ntlëuta!

La benedescion te familia
Cieche valova l plu per l paur y la paura fova giapé la benedescion sun duta la familia. L capuziner y si fant univa acumpaniei ora pra porta y ch’i mëndri ti cialova mo do nchin che i fova da udëi, se ncunfertan bele sun l ann do.
Cie fajovi pa cun dut tl smauz che i giapova? I l partiva ora ala jënt de Tluses, y per ne l lascé nia unì da ranc, l cujovi nce ite te de tei gran paiuei. Nce ch’i ghëissli de smauz cuet ite univa n pert dac via, y adurvei a smauzé.

L articul ntier tla edizion stampeda di 29 de mei.

Marta Senoner

FOTO: L capuziner retova la bona man cun varëtes per ch’la mëndres y de tel pitla bedaies che n tacova te n fil ntëur al col ai mutons. Fotografia dla varëta de Annemarie Nocker.